Unii dintre voi veţi zice că propoziţia din titlul e, vorba aia, “de ochii lumii”. Alţi veţi spune ca voi credeţi în ei, dar sentimentul acesta e departe de a fi real. Eu cred. Sunt o nebună care iubeşte fotbalul şi-l trăieşte cu trup si suflet. Mai mult suflet, ce-i drept.
“Fanii sînt o parte crucială din proiectul nostru, din ce avem degînd să facem pentru acest retur. Vrem să fim din nou o singură familie” – Mihai Stoichiţă
Declaraţia antrenorului Stelei spune tot. Iar declaraţia de pace făcută de Gigi Becali în urmă cu câteva zile spune şi mai mult. Multe vorbe, aceeaşi concluzie. Fără suporteri, Steaua nu e Steaua. Fără încurajările din tribună, meciul nu e meci. Fără comunicarea permanentă între fani şi tot ceea ce înseamnă Steaua Bucureşti, performanţele sunt greu de atins.
Dincolo de a fi un fost stelist, participant la cele mai mari performanţe ale Stelei din ultimul deceniu, Dică este, înainte de toate, jucător de fotbal. Iar ca orice jucător de fotbal, acesta trebuie să-şi practice meseria.
Şi cum în ziua de astăzi scopul scuză mijloacele, e lesne de înţeles că trecerea CFR Clujului în cariera sa nu ar trebui condamnată.
Şi nu e vorba tocmai despre ceaţa care i-a făcut pe dinamovişti să aterizeze cu ceva ore întârziere la Timişoara. E o ceaţa mai deasă, a cărei urmări sunt mult mai garave.
E o ceaţă care şterge multe din interiorul roş-albastru. Şi mă refer aici, în special, la relaţiile Goian – Steaua, Goian – Argaseala si Argăseala – Steaua.
Adică?
Ce fotbalist a mai castigat anul acesta titlul de cel mai bun fotbalist al anului,
Pe cate milioane se vand tinerii din fotbalul zilelor noastre.
Aşteptam cu toţii ziua asta cu sufletul la gură. Sau nu? Permiteţi-mi să cred că nu. Stau şi mă întreb. Chiar vă întreb. Ce s-ar fi întâmplat dacă în locul lui Poli Timişoara ar fi jucat Steaua în această seară? Tot eu răspund. Titluri mari în ziare, pe siteuri, pe bloguri. Jucători urmăriţi pas cu pas, poze în parcuri sau în alte locuri folosite drept mijloc de relaxare pentru fotbaliştii noştri. Noştri, adică români. Asta ca să nu fiu în vreun fel acuzată de subiectivism.
Te trezeşti şi te uiţi ciudat la tot ce te înconjoară. Nu ştii cine eşti, unde eşti. Ai pierdut noţiunea timpului şi te-ai pierdut în necunoscutele unei ecuaţii ale cărei soluţii le aştepţi cu sufletul la gură. Ai dat un examen important cu viaţa şi l-ai luat. Te-ai zbătut cum odată o făceai pe teren. Ai driblat moarte cum odată îţi driblai adversarii. Ce ciudat! Teren, adversari. Cuvinte de care ai auzit, dar ale căror înţelesuri te proiectează şi mai mult în umbra necunoscutului.
Click pe imagine pentru a citi
“Băiatul lu` tata l-a umilit pe Rednic”. Simplu şi la obiect. Sincer şi fără urmă de subiectivitate. N-am zis-o noi, suporterii de rând, a zis-o unul dintre acţionarii lui Dinamo, Vasile Turcu.
Suporterii Stelei l-au ameninţat pe selecţioner că va avea viaţă grea dacă nu va juca cinstit în partida contra dinamoviştilor. Presa a speculat, lumea aştepta o victorie lejeră a alb-roşilor. Braşovenii nu mai aveau nimic de pierdut. Obiectivul era îndeplinit.
Recent Comments