Viata la 18 ani
Mai am fix o luna fara o zi pana cand am sa pornesc si eu pe drumul majorilor. O, yeah.
Astept de mult clipa asta. Insa, judecand acum la rece, nu stiu ce fel de schimbare va aduce in viata mea. Sau daca va aduce vreo una.
Si daca stau sa ma gandesc bine, pentru mine 18 ani inseamna doar party-ul de majorat. Atat :-s
Citeam pe diferite siteuri o gramada de posturi referitoare la schimbarile ce ni le aduce varsta de 18 ani.
Ma gandeam la mine, si pot spune ca singura schimbare va fi pe foile in care mi se cere varsta.
Nu va ma fi trecut 17, ci 18.
In rest, totul va fi la fel.
Bani de la parinti, mancare de la parinti, haine cumparate de parinti, nevoie de permisiune de la ei pentru a plecat in X loc sau a face Y lucru.
Imi doresc cu ardoare sa vina odata ziua in care voi fi admisa la facultate. In care voi parasi oraselul asta si voi lua drumul Bucurestiului.
Acum asta e principalul meu obiectiv. Spun ca vrea sa scap de toti si toate, dar snt sigura ca atunci imi vor lipsi enorm de mult.
Daca eu astazi, cu familia langa mine, vorbesc cu parintii, verii, unchii si matusile din ora in ora la telefon. Oare atunci cand o sa-i mai vad cel mult o data pe luna, cum va fi? Inrosim telefonul, nu?
Cu cat ma apropii mai mult de ziua de 7 august, devin din ce in ce mai nesigura.
Copilaria mea va lua sfarsit. Voi imbatrani pe zi ce trece. Si voi astepta… Ce? Doua dintre cele 3 evenimente prin care omul, vrand, nevrand, va trece pe pracursul vietii: nunta si moartea.
Asteptam de ani de zile sa fac 18, dar acum parca n-as mai vrea. Mi-e teama.





Recent Comments